Ca întotdeauna, pentru totdeauna, fie ce-o fi

O întâmplare înduioșătoare, pe care doar mamele și fetițele lor o pot înțelege.

“Fiica noastră, Ariana, a trecut pragul de la bebeluș la copil care face primii pași, cu toată gama de lovituri și julituri. În aceste ocazii, întindeam brațele (…) și o întrebam: “Ești tu fetița mea?”.

Printre lacrimi, dădea din cap “Da”.

Apoi o întrebam: “Ariana, fetița mea dulce și frumoasă?”. Dădea iar din cap, de data asta, zâmbind. Iar eu terminam cu: “și o sa te iubesc ca întotdeauna, pentru totdeauna, fie ce-o fi”. Se îndepărta cu un chicot și o îmbrățișare, gata de o altă provocare…

Acum câteva săptămâni, am avut “una din zilele alea proaste”. Eram obosită, iritată si suprasătula de grijă (…). Am atins punctul culminant după-amiaza, când m-am refugiat în camera mea pentru un plâns zdravăn.

Ariana a venit lângă mine și a zis: “Hai la mine”.

S-a vârât în brațele mele, și-a pus mânuțele pe obrajii mei uzi de lacrimi și a zis: “Ești tu mămica mea?”. Printre lacrimi, am dat din cap “Da”. “Mămica mea dulce și frumoasă?”. Am dat iar din cap și am zâmbit. “Iar eu o să te iubesc ca întotdeauna, pentru totdeauna, fie ce-o fi!”. Un chicot, o îmbrățișare strânsă, și m-am sculat din pat, gata pentru o nouă provocare”.

Sursa:

Lisefski J., “Ca întotdeauna, pentru totdeauna, fie ce-o fi”, citată de ***, Supă de pui pentru suflet de mamă. Povești care deschid inima și reaprind spiritul mamelor, Editura Adevăr Divin, Brașov, 2012, p. 144