Secretele bisericilor care cresc și ale celor în declin

În Occident numărul creștinilor autodeclarați scade abrupt. Totuși, care este secretul bisericilor care avansează contra curentului? Există șanse pentru o relansare a „modei” creștinismului?

Tendințele statistice ale creștinătății

Conform Pew Research Center, la începutul anilor ’90, aproximativ 90% dintre cetățenii SUA se identificau ca fiind creștini. În anul 2020, procentul s-a diminuat la 64%  –  o scădere cu o treime a creștinilor autodeclarați. Însă, concomitent cu a doua jumătate a acestei perioade de raportare, numărul neafiliaților religios aproape s-a dublat.

Prin proiecție, luându-se în considerare imigrația și alte elemente demografice, până în anul 2070, numărul ateilor, al agnosticilor și al celor care se declară fără vreo religie, va depăși în SUA numărul creștinilor autodeclarați (41-46% din întreaga populație)^[1] și al celor de religie necreștină (4-9%)^[2]. Din cadrul majorității, cei mai mulți americani vor fi cei neafiliați religios (48%), urmați de atei și agnostici.

Creștinii vor fi mai în vârstă decât alte grupuri iar cei neafiliați religios vor fi mai tineri (populația aflată la vârsta fertilă), spun specialiștii. La fel și practicile religioase (rugăciunea zilnică, participarea la serviciile religioase, importanța faptului de a fi și de a te declara creștin etc.) se va schimba de-a lungul timpului.

Doar în viitorul îndepărtat (perioada anilor 2070-2100), statisticienii sociologi prevăd instalarea unui plafon relativ stabil în care va rămâne constant numărul creștinilor autodeclarați. Ei atrag atenția că: viitorul peisaj religios se va putea schimba doar dacă în viitor tinerii adulți vor trece de la nicio afiliere religioasă în direcția opusă.

În Olanda, dezafilierea creștină a început să ia avânt în anii 1970, ajungând ca în anul 2022 doar 47% din populația vechii țări protestante să se identifice drept creștină^[3]. În Marea Britanie, doar 38% din populație se identifica creștină în 2019 și doar 49% afirmă că s-a rugat vreodată.

În ultimele decade remarcăm un declin dramatic al identificării cu denominațiuni creștine (…); o substanțială creștere a ateismului și a propriei descrieri de ‘foarte’ ori ‘extrem de’ nereligios; o foarte scăzută încredere în organizații religioase, dar toleranță față de diferențele religioase (British Social Attitude) ^[4].

În ceea ce privește practicile religioase, se constată un nivel mai ridicat de religiozitate în rândul enoriașilor necreștini (musulmani, hinduși etc.) și mai puțin în rândul celor creștini^[5].

În România, cunoscută în ultimele trei decenii ca cea mai religioasă țară din Europa, din totalul populației rezidente 14% nu a dorit să își declare confesiunea la recensământul din anul 2021^[6]. În schimb, la recensământul anterior (anul 2011), doar 6% din populație a evitat liber subiectul apartenenței confesionale^[7]. Rezultă mai mult decât o dublare a numărului celor pentru care autodeclararea confesiunii devine un subiect strict personal, de nedeclarat.

Pe structurile confesionale din România, între 2011-2022^[8]:

• singurii care și-au crescut numărul de adepți autodeclarați sunt: penticostalii și ortodocșii sârbi;
• confesiunile aflate „în stagnare” sunt: evanghelicii luterani;
• scădere pe linie s-a întâlnit în dreptul a 66% din grupurile confesionale: ortodocși, romano-catolici, reformați, greco-catolici, mozaici, adventiști, baptiști, martorii lui Iehova, etc.
• numărul ateilor a crescut cu peste 50%;
• numărul celor declarați fără religie a crescut cu 74% (!)

Principalele cauze ale dezafilierii creștine

Dezafilierea religioasă creștină a căpătat, așadar, un ritm evident în România, Europa în general și SUA.

Tot mai puțini adulți își păstrează identitatea creștină cu care au fost crescuți, copiii acestora prezentând la rândul lor oglindirea ‘dezrădăcinării’ de religie.

Centrul Național de Studii Sociale din Marea Britanie a observat că din populația care nu se identifică cu nici o religie (adică 50% din britanici), marea majoritate declară că „pur și simplu nu a fost crescută cu o religie„^[9]. Doar o mică minoritate a neafiliaților afirmau că „și-au pierdut credința copilăriei„^[10]. Astfel, retenția sau atractivitatea religioasă creștină scade prin lipsa translației prin educația din familie a practicilor religioase.

Doi părinți nereligioși vor transmite cu  succes lipsa lor de religie. Doi părinți religioși au  50/50 șanse de a-și transmite credința. Iar un singur părinte religios are doar jumătate de șansă din șansa celor doi împreună (British Social Attitudes)^[11].

Pe deasupra, creșterea numărului de divorțuri sparge mirajul creștin. La aceasta se adaugă și situația părinților care decid să își lase copiii să experimenteze și să decidă singuri ce vor deveni  –  din punct de vedere religios, ca rol de gen, ca profesie etc.

Trecerea de la identitatea creștină la lipsa de afiliere creștină se face, bineînțeles, prin separarea de practicile religioase: lipsa rugăciunii zilnice, participarea rară la slujbele religioase, gândirea că religia nu (mai) reprezintă un fapt atât de important și că instituțiile religioase nu sunt de încredere. Pe măsură ce înaintezi într-o astfel de lipsă de vizibilitate a practicilor creștine, și identificarea creștină are de suferit.

Fermitatea apartenenței se remarcă la populația adultă mai în vârstă de 40 de ani, în timp ce populația tânără dorește mai întâi să experimenteze alte tipare de viață iar cea de vârstă mijlocie (30-49 ani) decide ieșirea din grupurile religioase.

În Europa Vestică, non-religioșii nu sunt indiferent de nereligioși; ei se identifică ferm nereligioși: se autodeclară în sondajele statistice fie „foarte nereligioși”, fie „extrem de nereligioși”^[12]!

La nivel de credință în Dumnezeu marea majoritate a celor care cred, cred, de fapt, „într-un fel de Dumnezeu„^[13], claritatea credinței, al obiectului sau persoanei credinței fiind ambiguă.

Este posibilă o relansare a ‘modei‘ creștinismului în lumea occidentală?

Între 30 și 49 de ani, aproximativ ¼ dintre europenii și americanii neafiliați religios încep să caute totuși după o apartenență religioasă, fie ea creștină, fie ea musulmană sau de altă natură. Nevoia de schimbare, nevoia de socializare și de identitate își spun cuvântul la un moment dat, însă, per ansamblu, numărul celor crescuți în mediu nereligios și care ajung să adere la o organizație religioasă creștină este de doar 6%^[14].

Sociologii nu exclud însă ca anumite schimbări de tipare de gândire să aibă loc la vârsta adultă a tinerilor acum dezinteresați. Un adult ar putea intra în faza de schimbare a propriei dinamici și de căutare de sens al vieții și relațiilor, descoperind astfel rădăcinile creștine.

Crestini reintoarsi la biserica

Bisericile cele mai active din SUA și Europa au ca bază comună toleranța față de diversitatea indivizilor și activarea de grupuri-suport pentru susținerea studiului și practicilor creștine, precum și a relațiilor interpersonale.

Aproape 2/3 din englezi, de exemplu, nu au încredere în instituțiile religioase (21% neavând deloc încredere); totuși, aceștia se declară a fi toleranți față de diferențele religiose^[15] ale prietenilor, colegilor, rudelor lor. Aspectul acesta a fost urgentat și de marile mișcări de mase sociale (imigrații, emigrații, relații interculturale și interprofesionale). Iar bisericile care doresc să se reinventeze, sau să supraviețuiască, iau în considerare acest aspect.

Bisericile și congregațiile creștine cu cea mai dinamică creștere în țările vestice apelează de asemenea la toate resursele care țin de știința modernă a comunicării: speakeri motivaționali, clerici prezenți pe canalele sociale, influenceri în social media, strategi și specialiști în marketingul religios, programe de tratare a depresiei și de renunțare la vicii, seminare de educație financiară, ore artistice și servicii religioase mult mai fluide în interacțiunea cu participanții.

Secretele bisericilor cu cea mai mare dinamică creștină

Conform Institutului Hartford pentru Cercetări Religioase, în SUA există peste 1500 de biserici în care serviciile religioase de weekend sunt vizitate de cel puțin 2000 de persoane/biserica. Iar în Europa, Leadership Network raportează existența a puțin peste 50 de astfel de comunități atipice^[16]. Aceste biserici se numesc megachurches (mega-biserici creștine), 90 dintre ele având un succes social remarcabil, cu 10.000 până la 44.000 de participanți/weekend și cu un număr de vizitatori online chiar de 300.000 de utilizatori/weekend^[17].

Lakewood Church, ‘mega-biserica’ din Huston, Texas, aflată în 2018 pe primul loc în SUA ca număr de participanți la serviciile religioase de weekend: 43500 vizitatori/weekend. Sursa: Houston Chronicle

Institututul Hartford a evidențiat elementele cheie comune ale acestor biserici creștine foarte dinamice, noi sintetizând astfel secretele managementului lor^[18]:

1. LIDERII DE MEGA-BISERICI: experiență, implicare activă, dezvoltare, schimbare la timp

Liderii mega-bisericilor vin cu experiență în spate și creează conexiunea între mai multe generații: media de vârstă este de 53 de ani. Aceștia au în subordine speakeri și pastori de diferite vârste, special dedicați tinerilor și seniorilor, precum și manageri religioși plătiți, dedicați familiilor, grupurilor cu probleme sociale, etc.

Clericii seniori au cel puțin 15 ani vechime în actualul rol, fiind slujitori și formatori pe termen lung ai propriilor comunități. Ei nu au fost schimbați în perioadele de creștere, fiind recompensați cu efectul muncii lor. De fapt, 73% dintre aceștia au fost tocmai cei care au condus bisericile către formatul mega. Conducerea bisericilor super-dinamice consideră că este contraproductiv să dezmoștenești un lider de rezultatul muncii sale.

Soțiile liderilor sunt angajate active ale bisericilor în care pastorii seniori activează, vorbindu-se adeseori despre așa-numitul cuplu-lider al bisericii. Acestea au șansa de a lucra cu grupuri și proiecte care completează lucrarea și viziunea liderului-senior.

75%-80% dintre liderii de megabiserici creștine sunt implicați în formarea contină, absolvind cursuri masterale și doctorate, în special în teologie, științe ale comunicării, relații publice, psihologie.

Longevitate în funcție, dar cu o limită: cea mai accelerată creștere a mega-bisericii are loc între anul 5 și anul al 19-lea de conducere de către preotul sau pastorul senior, vârful de mișcare spirituală și misionarism având loc între anii 10-14 de activitate ai acestuia. După anul al 15-lea de dedicare totală bisericii, vitalitatea tinde să scadă treptat, la fel și tendința de creare de noi biserici-satelit. Este momentul în care congregația ia în calcul necesitatea unui nou lider senior.

Conform cercetărilor, dacă nu se pregătește intern un succesor iar liderul conduce biserica mai mulți ani după scăderea vitalității, crește riscul ca următorul lider să aibă de-a face cu o mai mare împotrivire la schimbare și involuție a numărului de enoriași. În acest moment, 40% din mega-biserici își recunosc riscul și gândesc din timp strategia de a-și pregăti clericul cel mai promițător și enoriașii pentru o astfel de schimbare.

2. FINANȚELE UNEI MEGA-BISERICI: transparență, eficiență, colectare modernă

Bugetul mediu al unei mega-biserici este de 5.9 milioane $/an, 96% provenind din donațiile membrilor săi^[19]. Suma poate părea una însemnată, dar dacă se împarte la numărul minim de membri participanți într-o megabiserică de 10.000 enoriași, rezultă că un participant constant donează mai puțin de 13$ pe săptămână (aprox. 59 de RON). Dacă vorbim de 5000 de participanți, rezultă 24$ donație cumulată/weekend.

78% dintre megabiserici se abonează auditurilor financiare externe conduse de contabili publici certificați. În acest fel, își dau seama unde este cazul să taie din cheltuieli, și în care activități pot investi pentru a fi sustenabile din punct de vedere financiar. De asemenea, investesc în infrastructură fizică și tehnică modernă, în așa fel încât impactul mesajului lor să fie unul maximal iar cheltuielile cu utilitățile să fie minimalizate.

Canalele de donații modernizate: jumătate din donațiile membrilor vine prin mijloace online, restul fiind donații tradiționale.

Un fapt interesant de observat este acela că mega-bisericile care gestionează multe grupuri mici active, cunosc un grad de dărnicie foarte ridicat și o susținere mult mai activă a proiectelor desfășurate. De asemenea, cu cât indicatorul încrederii este mai ridicat (încrederea în organizație, în misiunea organizației, în liderul organizației și în modul de auditare financiară), cu atât și gradul de dărnicie crește.

3. ENORIAȘII MEGA-BISERICILOR: creștere continuă, diversitate

În 5 ani de zile, creșterea medie a mega-bisericilor este de 34% exprimată în număr de membrii. Cei mai mulți fac parte din grupuri mici de studiu sau de activități sociale.

În ultimii 10 ani de activitate, aproape 70% au pus bazele a noi biserici-satelit.

65% dintre enoriași sunt membrii de cel puțin 5 ani de zile, 35% fiind nou veniți/nou aderați. Enoriașii fac parte din toate grupele de vârstă chiar dacă prima impresie este aceea că mega-bisericile sunt formate cu precădere din tineri și adolescenți.

Enoriașii sunt în genere toleranți, auditoriul fiind deschis către invitați și vorbitori extracomunitari. La amvoanele sau scenele bisericilor dinamice sunt invitate persoane publice și chiar staruri, persoane care au luptat cu vicii, influenceri, speakeri motivaționali, formații muzicale cu stiluri muzicale diferite, etc.

Grupurile mici – strategia centrală de creștere a bisericilor dinamice (Sursa foto: IrregularIdeation)

4. MISIUNEA MEGA-BISERICILOR: implicare socială locală, evanghelizare internațională

Mega-bisericile sunt puternic focusate pe propria misiune. Enoriașii cunosc misiunea, o susțin iar managementul caută să inoveze și să aducă schimbări în vederea unei evanghelizări cât mai eficace.

Implicarea socială în bunăstarea comunităților locale și evanghelizarea la nivel internațional reprezintă principala misiune a mega-bisericilor. 89% din mega-biserici se descriu ca fiind implicate și super-implicate în activități din care să beneficieze comunitatea lor locală. În plus, 70% dintre bisericile dinamice au ca scop central evanghelizarea globală sau internațională, investind multe finanțe în platformele lor social-media și transmisiuni online în direct și indirect.

Cu cât membrii mega-bisericilor se implică mai mult în activități ale comunității locale și evanghelizare, cu atât se identifică ca având o vitalitate mai mare.

5. STRATEGIA MEGA-BISERICILOR: grupuri mici, incluziune socială, dezvoltare personală

Activarea și susținerea de grupuri mici reprezintă element cheie în formarea spirituală a membrilor, devenind marca sau semnul distinctiv al bisericilor super-dinamice (90% din cazuri). Cunoașterea și educația spirituală au un impact aparte în aceste grupuri. De asemenea, atat voluntariatul cât și împărtășirea propriei credințe se dovedesc direct raportate la participarea săptămânală de la activitățile unui grup mic  (fie de rugăciune, de studiu biblic, de ore artistice, de combatere a viciilor, de voluntariat pentru comunitatea locală, etc).

Metoda de atragere de noi membrii este aceea de a-și încuraja enoriașii să devină oameni de încredere pentru anturajul lor, de a crea celule de criză pentru persoanele cu probleme familiale sau de altă natură, de a fi inovatori și avansați în tehnologia comunicației, de a ține cont de schimbările socio-culturale existente.

În proiectele de implicare în comunitățile locale are loc o tendință de scădere a exclusivității și o optimizare a cooperării interconfesionale, păstrând ca numitor comun misiunea participanților. Față de anul 2015 în anul 2020 se constată și o dublare a numărului de activități comune cu congregații religioase necreștine^[20].

Diversitatea membrilor din cadrul mega-bisericilor reprezintă la rândul ei un instrument cheie în a avea impact distinctiv la nivel local. Cu cât o biserică este mai mare, cu atât și talentele și potențialul uman este unul mai distinctiv și nișat. Așa iau naștere activitățile pentru persoanele cu handicap, pentru cei dependenți de droguri, pentru cei care luptă cu depresia, șamd. Exemplu: deși megabisericile declară că doar 4% dintre membrii săi suferă de un handicap fizic sau emoțional, pană la o treime dintre membrii lor se implică în activitățile din comunitățile locale pentru  a oferi ajutor unor astfel de persoane. Prin urmare, implicarea lor are un impact echivoc, bisericile întrunind în acest fel nevoile acestor grupuri abandonate sau marginalizate social^[21].

Au o politică de bun-venit senzitiv: în sensul că fiecare invitat sau vizitator este tratat degajat dar intențional în așa fel încât timpul petrecut în comunitate să fe cât mai plăcut. Iar acest aspect, nu începe doar de la ușa de intrare în biserică. Megabisericile acordă importanță aparte informațiilor de contact și direcționarii vizitatorilor către biserică și în biserică (explicând și unde pot să parcheze, dacă au servicii și băi speciale dedicate persoanelor cu handicap, ori alte facilitați pentru anumite grupuri sociale, dacă au grupe de activități pentru copii, dacă au zone speciale pentru servirea de băuturi răcoritoare, zone de recreere externe, magazine cu cărți și suveniruri, etc).

6. INFRASTRUCTURA MEGA-BISERICILOR: funcționalitate spații diverse, tehnologie modernă a comunicării

În mega-biserici, funcționalitatea spațiilor fizice este cuvântul dominant; a crea săli de lectură, săli de repetiții, zone de recreere cu mobilier ergonomic, zone dedicate persoanelor cu handicap, zone destinate activităților comune, scene dotate pentru formațiile muzicale, platforme cu ecrane generoase pentru seminare sau programele religioase –  toate acestea creează un melanj menit să sprijine calitatea timpului petrecut în comunitate.

Spații de cult interconectate: 70% din mega-bisericile creștine au mai multe situri de organizare a serviciilor de cult religios în paralel. Vorbim în special de campusuri cu clădiri apropiate și spații de recreere, în care seminarele pe diferite teme se țin în paralel și un singur spațiu comun principal este destinat programelor de cult comune.

Numărul mediu de servicii religioase organizate în weekend de către mega-biserici este de 7.6 în 2022, în timp ce în anul 2000 se organizau 4 servicii religioase. Are loc o diversificare continuă a programelor oferite, pentru a răspunde nevoilor tuturor membrilor lor și potențialilor vizitatori.

Punerea bazei de noi congregații este mai evidentă în mega-bisericile cu mai multe situri decât a celor cu un singur spațiu de cult, diversitatea programelor susținute devenind catalizator al creșterii bisericii și al mărturisirii credinței.

Activarea de servicii on-line non-stop: streaming și predici live, forumuri de discuții, celule de criză online, aplicații mobile … toate acesta creează percepția că biserica este deschisă și le stă la dispozitie non-stop. De fapt, studiile religioase scot în evidență că primul lucru pe care îl face o persoană fără apartenență religioasă atunci când ia în considerare căutarea unor rădăcini creștine, este aceea de a cerceta online.

Adaptare rapidă la restricțiile de deplasare. Mega-bisericile s-au dovedit a fi mult mai bine pregătite restricțiilor din pandemie. Au avut deja o bază bine-funcțională online, au primit finanțare rapidă de la proprii enoriași pentru perfecționarea platformelor online de transmitere a mesajului creștin, a platformelor online de întâlnire pe grupe mai mici sau a platformelor de donare bani.

Omisiuni ale bisericilor stagnante sau aflate în declin

Spre deosebire de mega-bisericile creștine, congregațile aflate în stadiul de stagnare sau declin demografic (stadiu de îmbătrânire) vor cunoaște în următorii 10 ani o scădere a numărului de enoriași cu 25-30%. Aceste comunități se caracterizează în genere prin unele din următoarele puncte comune:

• Enoriașii percep că mesajul transmis este irelevant sau marginal, simțind nevoia de a auzi un mesaj calitativ pe parcursul programelor religioase.
• Vizitatorii percep că biserica le stă la dispoziție doar într-o perioadă de timp limitată; lipsa platformelor online cu programe transmise non-stop le creează o impresie de exclusivism (în sens negativ). În caz de criză, nu pot apela un număr de telefon sau un cont social, prin care pot vorbi cu cineva despre problemele lor.
• Lipsa grupurilor-mici suport și lipsa programelor de dezvoltare personală. Stima de sine scăzută a enoriașilor se dovedește din punct de vedere statistic direct proporțională cu impactul lor social în comunitățile locale și șansa de atragere de tineri. Stima de sine scăzută ca individ înseamnă impact scăzut, satisfacție scăzută și apartenență diminuată, indiferent de volumul altor proiecte creștine. Cumulat cu lipsa de grupuri de rugăciune, a grupurilor de studiu sau al altor grupuri mici-suport, iată că, în loc de duhovnici și rețea socială bisericească, locul este luat de psihologi, prieteni din afara bisericii, programe diverse on-line și off-line, alte opțiuni distractive.
• Comunitățile fac schimbări automatizate ale clericilor: își schimbă liderii sistematic la câțiva ani, sărăcind bisericile de rodul proiectelor cu potențial și întrerupând programe. Liderii care au ajuns la un anumit nivel de materializare a unor proiecte de succes, trebuie sa o ia de la zero in alte comunități unde implicarea, nevoia de misiune și resursele pot fi diferite.  Iar clericii slabi preiau proiecte pe care nu le-au gandit sau perpetuează un stil neproductiv în comunitățile noi luate în primire.
• Liderilor li se dau în slujire mai multe biserici sau comunități în paralel, reușind sa se dedice mai puțin ca energie și timp nevoilor unei biserici căreia să îi evidențieze potențialul.
• Plafonare, mediocritate: liderii bisericilor stagnante s-au oprit din educația continuă și nu sunt priviți ca fiind talentați exceptional în teologie, comunicare, psihologie sau alt domeniu. De asemenea, clericii slabi sunt perpetuați în biserică, eventual plimbați între comunități, până când ies la pensie.
• Cealaltă extremă: bisericile în declin au conducători seniori de prea mult timp în aceeași funcție și în același loc. ceea ce conduce la inadaptare culturală și lipsă de dorință de a găsi un succesor și asistenți pregătiți pentru sondarea realităților și posibilităților de acum.
• Bisericile sunt slab ancorate tehnologic – utilizarea infrastructurii, tehnologiei și a platformelor moderne fizice și online sunt ignorate sau reprezintă o adevărată provocare pentru lideri și membrii. Acest aspect le sărăcește de atractivitatea și impactul mesajului transmis.
• Inflexibilitate: bisericile în declin vor ca noile norme să fie exact ca normele vechi de slujire și activitate misionară, iar enoriașii să slujească în modul știut. Se absolutizează în termeni negativi caracteristicile societății de astăzi respingând orice tendințe sociale care în mega-biserici își fac loc (de exemplu, nevoia de toleranță și de diversitate a programelor creștine și a modului de transmitere a mesajului religios).
• Monocentrism: centrarea pe clădirea cu un singur sit sau un singur loc de desfășurare a tuturor programelor divine; evenimente organizate o singură dată pe săptămână sau într-o singură zi a săptămânii. Acest aspect nu permite adaptarea nevoilor sociale ale diferitelor grupuri.
• Exclusivism: nu cooperează cu alte confesiuni, cu lideri de influență decizională în societate, cu mass-media sau alte grupuri care să le faciliteze impactul.
• Abordarea formală a vizitatorilor: nu există acel bun-venit senzitiv și atenție degajată dar intențională față de buna-stare a vizitatorului pe parcursul slujbei. Mesajul de bun-venit strict formal, scaunele sau băncile sunt rezervate ori greu de găsit (în alte situații, biserica este prea goală, crezând că s-a greșit ora), gălăgie în timpul pauzelor, lipsa curățeniei, lipsa unui parfum plăcut sau a unui aer climatizat, etc.
• Își trec cu vederea vechii membrii și cauzele comune ale înstrăinării lor de biserică, fiind centrate pe setea de a găsi noi adepți.
• Aderență pe față a liderilor la un anumit grup politic ceea ce conduce la conflicte între membrii și pierderea încrederii sau respectul social pentru lider și comunitatea sa.
• Lipsa de transparență financiară, presiuni continue pentru a dona și cheltuieli ineficiente.

Concluzii

Timpul petrecut într-o comunitate este gândit și ca timp economic – merită acel timp petrecut într-o biserică energia mea, încrederea mea și banii mei? Întrunește acea comunitate nevoile mele spirituale și emoționale? Pot avea un impact social mai însemnat prin afilierea mea la o astfel de comunitate?

Bisericile aflate în stagnare sau declin au șansa creșterii doar prin autointerogare și „proprie reinventare și inovare radicală necesară”^[22]. Acestea își studiază îndeaproape omisiunile, propriul potențial, nevoile din societate și ceea ce au reușit să schimbe bisericile concurente.

Crearea de grupuri mici suport, implicarea în activități pro-bono în comunitățile locale, evanghelizarea prin mijloace moderne, prezența activă pe social-media, crearea de formații muzicale, servicii divine și comunități axate pe diversitate – reprezintă piloni ai creșterii bisericilor de astăzi.

Invitarea de speakeri motivaționali, implicarea persoanelor defavorizate și cu handicap, crearea de campusuri cu multi-situri, managementul financiar eficient și transparent sunt alte elemente cheie care au stat la baza creșterii dinamice. Iar aici fac parte atât biserici care fac parte din congregații mai vechi, cât si biserici non-denominaționale.

Bisericile care își păstrează și își recompensează liderii și membrii productivi, care organizează programe cu tematici variate pentru enoriași, care susțin crearea de grupuri mici active de studiu biblic, de implicare socială sau de practicare de hobbyuri, sunt cele mai dinamice. Acestea se adaptează cel mai bine schimbărilor; sunt foarte centrate pe misiune și deschise inovării pentru a-și atinge scopul.

Comunitățile religioase vii se află la doar un click distanță, nu doar accesibile și vizibile fizic. Ele tind a fi mai degrabă  informale și multi-culturale. Slujbașii au parte de activități alternative, de grupuri mici suport care le cunosc nevoile personale.

O biserică de succes răspunde nevoilor spirituale și sociale ale comunității locale din prezent. Iar în vederea atragerii publicului țintă va face uz, ca o instituție de succes, de marketing religios modern.

Însă și aceste mega-comunități trebuie să fie suficient de deschise în a înțelege trendul cultural, psihologic și schimbările de optică din societate, deoarece schimbările sunt continue.

Tineri creștini sărbătorind Pastele în Scituate, Massachusetts (Sursa: Reuters)

Liderii din mega-biserici recunosc că în prezent au identificat  „o generație mai tânără [care] este mai puțin interesată de marele spectacol pe care mega-bisericile sunt renumite pentru că îl fac. Milenialii se întorc la simplitate, la comunitate mică și chiar la expresii tradiționale, liturgice, de închinare (Premier Christianity)^[23].

Acest aspect reprezintă o provocare nouă pentru mega-biserici în a crea spații și servicii cu mai multă intimitate (și, poate, autenticitate). Iar pentru bisericile în declin, reprezintă o provocare pentru a răspunde consecvent nevoilor de cunoștințe, de părtășie calitativă, de creștere a stimei de sine a milenialilor întâlniți.

Există instituții de cercetare care pun la dispoziția preoților și pastorilor sondaje și indicatori prin care pot defini profilul comunitaților lor pentru a-și adapta strategiile misionare (vedeți:  http://hirr.hartsem.edu/ ). De asemenea, recomandăm să studiați și alte elemente cheie ale bisericilor de succes accesând platforme dedicate precum Hartsem.

Când cunoști mai bine, acționezi mai bine!

Surse Pro Jesus:

[1] vorbim despre identitatea religioasă creștină și nu despre credințele sau practicile creștine.

[2] ***, „Modeling the Future of Religion in America”, Pew Research Center, 13 septembrie 2022

[3] Idem.

[4] Curtice, J., Clery, E., Perry, J., Phillips M. and Rahim, N. (eds.), „Religion. Identity, behaviour and belief over decades”, British Social Attitudes: The 36th Report, The National Centre for Social Research, Londra, 2019, p. 1

[5] Din punct de vedere sociologic, aproape toate religiile încurajează participarea la activități comune – tocmai de aceea, participarea la slujbe religioase și întâlniri de cult reprezintă o măsură sigură și validă a interesului religios.

[6] ***, „Comunicat de presă Primele date provizorii pentru Recensământul Populației și Locuințelor, runda 2021”, Institutul Național de Statistică, 2022, pp. 3

[7] Idem pp. 15 și ***, „Populaţia după religie – macroregiuni, regiuni de dezvoltare, judeţe şi categorii de localităţi”, Recensământul Populației și Locuințelor 2011, Volumul I: https://www.recensamantromania.ro/rpl-2011/rezultate-2011/

[8] ***, „CE ne spune recensământul din 2011 despre religie?”, Institutul Național de Statistică, oct. 2013, pp. 4

[9] Numărul persoanelor fără religie, care nu au fost crescute într-o religie, s-a dublat în Anglia pe parcursul a 20 de ani: 11% din totalul populației în 1998 la 23% în 2018 (Curtice, J., Clery, E., Perry, J., Phillips M. and Rahim, N. (eds.), „Religion. Identity, behaviour and belief over decades”, British Social Attitudes: The 36th Report, The National Centre for Social Research, Londra, 2019, p. 2)

[10] Ibidem.

[11] Voas and Crockett, 2004, citat de Ibidem., p. 5

[12] Ibidem.

[13] 55% din populația Marii Britanii crede „într-un fel de Dumnezeu”, 19% crezând ferm „în Dumnezeu” (Ibidem., p. 11)

[14] Curtice, J., Clery, E., Perry, J., Phillips M. and Rahim, N. (eds.), 2019, p. 6

[15] Idem, p. 2

[16] https://leadnet.org/world/, accesat în 26.08.2023

[17] Fieldstadt E., „America’s biggest megachurches, ranked”, CBS News, 26.11.2018

[18] Bird W., Thumma S., „The Changing realityin America’s largest churches”, Megachurch 2020, Hartford Institute for Religion Research: http://hirr.hartsem.edu

[19] În alte statistici, numărul mediu al membrilor de magabiserici este de 5982 membrii participanți regular, ceea ce înseamnă a donație medie săptămânală de 20.5 $/saptamână.

[20] Cooperarea ecumenică este reprezentativă în special bisericilor cu viziune liberală, moderată sau progresistă (în special bisericile non-denominaționale).

[21] 48% din mega-biserici oferă asistență tehnoologică auditivă și 44% oferă interpretare în limbajul semnelor. De asemenea, tot mai multe astfel de biserici caută să ofere subtitrări, dopuri pentru urechi pentru persoanele sensibile senzorial, camere de liniște pentru meditație, mese fără gluten etc.

[22] Bird W., Thumma S., „Poised for Growth. How church size will impact ministry recovery”, The Future of The Church, part. 2, September/October 2021, p.18

[23] Brierley J., „I visited six US megachurches. Here’s what I learned”, Premier Christianity, 19.04.2019

Sursă foto reprezentativă articol: Christianity Today