Elevate your life

Keren King, profesoara care a apărat în urmă cu patru ani autenticitatea unui papirus care făcea referire la soția lui Isus, și-a recunoscut de curând propria eroare.

În anul 2012, Karen King (profesoară de istorie a creștinismului la Harvard Divinity School) a surprins participanții Congresului Internațional de Studii Copte de la Roma cu un papirus vechi de 1300 de ani, care declară că Isus Hristos a fost căsătorit; Karen King afirma atunci că este vorba despre un document autentic.

Mai exact, în manuscrisul cu dimensiunile 3,8 cm/7,6 cm,  apar cuvintele:

„Isus le-a spus: soția mea [pauză] ea poate fi ucenicul meu [pauză] eu locuiesc cu ea [pauză] femeile care sunt soții și mame pot fi ucenicii lui Isus”.

Această declarație a stârnit, bineînțeles, o serie de dezbateri în rândul savanților, presa tratând documentul ca pe un fel de al doilea Cod al lui Davinci și numindu-l „Evanghelia soției lui Isus”.

Cu toate acestea, de curând, profesoara King a recunoscut despre documentul scris în limba coptă veche (stadiul final al limbii egiptene) că: „este mai probabil ca acest fragment de papirus să fie un fals modern decât să nu fie (…). Această nouă teză nu dovedește că Isus a fost căsătorit” (King citată de The Guardian).

Schimbarea de optică a fost una obligatorie în condițiile în care îndoielile cu privire la autenticitatea documentului au apărut aproape imediat după Conferința de la Roma, publicația americană The Atlantic demarând investigații serioase cu privire la autenticitatea papirusului, ajungând la concluzia că documentul „este, cel mai probabil, un fals”.

 

Printre numeroasele argumente expuse, The Atlantic atrage atenția asupra faptului că:

  • liniile papirusului sunt incomplete, unele cuvinte părând a fi copiate din papirusul controversatei Evanghelii a lui Toma;
  • deținătorul papirusului este și el un om controversat, Walter Fritz, afacerist provenit din fosta Germanie de Est, unde făcea parte din Stasi, stabilit acum în Florida și care a activat pentru o perioadă și în industria pornografică unde recruta personal pentru filmele pentru adulți;
  • între declarațiile lui Walter Fritz s-au găsit mai multe neconcordanțe, acesta nereușind să convingă experții cu privire la modul în care a ajuns să intre în posesia manuscrisului, el negând totuși că ar fi modificat sau manipulat inscripția din documentul respectiv;
  • se presupune că Walter Fritz a achiționat papirusul în anul 1999 de la Hans-Ulrich Laukamp, obținut la rândul lui în anul 1963, în Germania de Est; cu toate acestea, apar o serie de neconcordanțe și cu privire la modul în care Laukamp („fumător înrăit și lipsit de studii liceale, neinteresat de cultură”  –  conform declarațiilor vecinilor) ar fi ajuns în posesia papirusului respectiv;
  • deși testul de datare cu carbon al Universității Harvard a dovedit că papirusul are o origine străveche, investigațiile The Atlantic au dovedit că până și pe E-bay un falsificator determinat ar putea să obțină o bucată de martor vechi de secole, să amestece cerneala după rețetele străvechi ale scribilor și să realizeze o scriere care poate părea cu adevărat autentică (cazul lui Mark Hofmann din mijlocul anilor 1980 care a falsificat în mod profesionist mai multe documente creștine vechi); coincidență sau nu, investigatorii au descoperit că în perioada comunistă Walter Fritz a finalizat studiile clasice egiptene în Berlinul de Est;
  • greșeala de scriere care apare în Evanghelia după Toma apare și pe acest papirus, ceea ce ar sugera că un falsificator s-ar fi inspirat din acel document și că ar fi copiat și această greșeală din limba coptă veche.

(În urma publicației investigațiilor, Walter Fritz a dispărut „subit”, neputând fi contactat de niciun cunoscut sau jurnalist.)

Mark Goodacre, profesor de studii religioase la Universitatea Duke din Carolina de Nord, a declarat imediat după Conferința de la Roma din 2012 că „atunci când [profesoara King] arată ceva de genul acesta oamenilor care își petrec întreaga lor viață cu ochii la aceste lucruri, mulți dintre ei ar putea spune imediat că a fost ceva dubios cu privire la acesta”. Totuși, același profesor îi acordă credit colegei de la Harvard, afirmând că ea a dovedit „o mulțime de curaj” în a recunoaște faptul că ea ar fi putut fi trasă pe sfoară.

Și Vaticanul a etichetat papirusul ca fiind „un fals inept”.

Karen King a recunoscut că nu este deloc „fericită” că a mințit, dar că s-a simțit „ciudat de ușurată” după ce a citit articolul din The Atlantic: „cred că deține adevărul care întotdeauna ajunge să fie centrat”.

Surse:
AP, „Jesus’s wife papyrus probably fake, say experts”, The Guardian, 20 iunie 2016
Sabar A., „The Unbelievable Tale of Jesus’s Wife”, The Atlantic, July-August Issue, 2016

 

Distribuiri
94

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Distribui pe

Distribuiri

Newsletter



Distribui pe

Distribuiri