Dreptul de a fi uitat online sau nemurire digitală?

Eter9, o nouă reţea de socializare, promite „viață veșnică” utilizatorilor săi. Cum? Creând un software prin intermediul căruia se „învaţă” trăsăturile de personalitate ale utilizatorilor activi şi se publică informaţii pe conturile acestora chiar şi după moartea lor.

Platforma online Eter 9 a fost concepută de către programatorul portughez  Henrique Jorge care dorește să garanteze internauților un sistem de nemurire digitală. Astfel, utilizatorul „poate” să zâmbească, să dea click-uri, like-uri etc. din contul său pentru totdeauna atunci când acel software vizualizează informaţii compatibile cu preferinţele internautului decedat. Sistemul Eter9 conţine şi „Niners”, roboţi pe care utilizatorii pot sa îi „adopte”, utilizatorii reali interacționând cu acești „Niners” pe post de parteneri non-umani.

Software-ul Eter9 începe să îi creeze utilizatorului o oglindă digitală chiar de la începutul activității sale online, iar atâta timp cât internautul este în viață, el poate să își îmbunătățească „oglinda”. De asemenea, internautul poate opta ca dublura sa online să publice informații pe profilul său de Eter9 chiar și atunci când utilizatorul real este offline.

Facebook deţine deja trei laboratoare de inteligenţă artificială pentru memorarea comportamentului utilizatorilor săi. Deja foloseşte un software de recunoaştere facială care este capabil să identifice utilizatorii cu o acurateţe de 83% și permite la ora actuală ca utilizatorii să denumească un „moştenitor” care să le administreze conturile după ce vor muri.

Massachusetts Institute of Technology este interesat și el de aspectul nemuririi online; prin intermediul www.eterni.me promite un alt tip de „nemurire” adresându-se astfel utilizatorilor: „Colectez gândurile, poveştile şi amintirile tale, le analizez şi generez un avatar care arată exact ca tine”.

Nemurirea de pe platformele de socializare continuă să îi preocupe pe ciberneticieni și internauţi. Posibilitățile inginerești față în față cu eticile sociale digitale ridică o serie de dileme serioase:

• Ar trebui să ne exercităm mai puternic dreptul de a fi uitați online, sprijiniți și de un cadru legal concret?
• Sunt suficient de conștienți cei înscriși în sistemul <eternity digital> că după decesul acestora oglinda lor online poate suferi o serie de erori sau abuzuri de „imagine”? Cine le va proteja <imaginea eternă> în această situație?
• Trebuie să ne asigurăm imaginea de sine online și după moartea noastră așa cum încheiem asigurări de viață gândindu-ne la partenerii sau copiii noștri?
• Până unde permitem extinderea inteligenței artificiale în ceea ce privește amintirea noastră?

În luna aprilie 2013 europarlamentarii din Comisiile pentru libertăți civile și pentru afaceri juridice au adoptat o decizie care le oferă cetățenilor U.E. “dreptul de a fi uitați” dacă și-au exprimat acordul pentru a li se putea colecta date cu caracter personal. Reţelele sociale, magazinele online etc. au fost astfel obligate să şteargă datele personale ale utilizatorilor la cererea acestora.

Europarlamentarii au susținut și  ideea de a cere acceptul explicit al unei persoane pentru a folosi datele personale ale acesteia, sub formă electronică. Peste noapte, au apărut o serie de aplicații mai mult sau mai puțin transparente pe care internauții le puteau testa doar dacă își dădeau acordul pentru această colectare de date personale. Iar majoritatea internauților nu au obiceiul de a studia clauzele aplicațiilor sau a diverselor programe electronice înainte de a da click pe necesarul buton „I agree” (Sunt de acord).

În anul 2014 Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că fiecare individ are „dreptul de a fi uitat pe internet”. Cu toate acestea …

„Curtea [de Justiție] a precizat explicit că „dreptul de a fi uitat” nu este unul absolut, ci întotdeauna va trebui pus în balanță” (Martine Reicherts, Comisar european pentru Justiție în 2014 și Președinta Direcției Generale de Educație și Cultură din cadrul Comisiei Europene în 2015).

În anul 2015 aplicaţia Snapchat a devenit foarte populară în rândul utilizatorilor, făcându-l pe creatorul acesteia, Evan Spiegel de 24 de ani,  cel mai tânăr miliardar din lume. Snapchat este o aplicaţie de partajare de mesaje, fotografii şi videoclipuri care aduce următoarea noutate prin care se detaşează de alte aplicaţii de gen: după trimiterea informaţiilor, acestea se autodistrug la scurt timp după vizionare, ele dispărând de pe mobilul, calculatorul sau tableta utilizatorilor, dar şi din serverele aplicaţiei Snapchat.

Oare să fie un semn că oamenii încep să fie la fel de interesaţi de atenţia online cât şi de posibilitatea de a fi uitaţi în mediul acesta?

Surse Pro Jesus:

Clifford C. „The 3 Smartest Things Snapchat CEO Evan Spiegel Told Grads”, The Entrepreneur, 18 mai 2015

Morse F., “Eter9 social network learns your personality so it can post as you when you’re dead”, BBC, 21 august 2015

Morovan I., „Comisarul european pentru justitie, despre „dreptul de a fi uitat” pe Internet: „Poate fi solicitat in anumite conditii”/ „Nu afecteaza libertatea de exprimare si nu conduce la cenzura””, Hotnews.ro, 18 august 2014

***, „Directive 95/46/EC of the European Parliament and of the Council of 24 October 1995 on the protection of individuals with regard to the processing of personal data and on the free movement of such data”, EUR-Lex. Access to European Union law, 30 august 2015

***, „Protection of personal data”, European Commission, 27 august 2015