Funcție dezactivată

Elevate your life

Studii recente indică faptul că persoanele care au avut părinți infideli sunt de două ori mai susceptibile să își înșele partenerii de viață.

Această concluzie aparține cercetătorilor Universității Texas Tech (TTU) care au arătat că părinții infideli influențează în mod inerent percepțiile propriilor copii în privința relațiilor lor amoroase, a credințelor și a comportamentelor asociate relațiilor romantice a acestor copii deveniți adulți.

„Am găsit o corelație puternică între infidelitatea părintească și propria istorie a infidelității cuiva”, afirmă Dana Weiser, autoarea studiului TTU. Părinții pot să își justifice oarecum comportamentul și astfel să arate copiilor că înșelarea poate fi o opțiune acceptabilă. Iar acest lucru nu doar prin mesajele verbale ci și prin cele non-verbale pe care tinerii le percep mai mult decât o cred cei care le-au dat viață.

„Cu alte cuvinte, părinții noștri alcătuiesc regulile dragostei și vom ajunge ca noi să le internalizăm și să ne ‘jucăm’ cu ele ca adulți”, Dana Weiser, TTU.

Atunci când acești copii cresc și se apropie de perioada relațiilor romantice, tot ceea ce ei au absorbit și au internalizat din exemplul relațiilor părinților lor, ei sunt gata să le includă în regulile legăturilor lor amoroase, în privința  satisfacției relaționale, a angajamentului lor sau a controlului impulsurilor.

Există și alte studii care sprijină aceeași idee. De exemplu, psihologul Brendan P. Zietsch de la Universitatea Queensland (Australia) a arătat în urma unui studiu efectuat pe 7400 de gemeni faptul că persoanele infidele transmit propriilor copii predispoziția infidelității prin intermediul oxitocinei („hormonul iubirii”) și al vasopresinei (hormon cu efecte puternice asupra comportamentului social cum ar fi încrederea, empatia și atașamentul sexual), existând o legătură între promiscuitate și calitatea și cantitatea acestor hormoni moșteniți.

De exemplu, dacă există un deficit de oxitocină, copilul poate suferi de discordie relațională și de lipsă de afecțiune față de partener. Autismul este un exemplu de deficit de oxitocină. Iar într-un caz contrar, când avem de-a face cu sindromul Williams (o boală genetică rară în care copiii au o încredere patologică în oricine și se împrietenesc fără discrminare de persoane complet străine) atunci avem de-a face cu un nivel al oxitocinei de trei ori mai mare peste normal, trebuind să se administreze medicamente de inhibare a acestui hormon care creează încredere excesivă.

Un sondaj Gallup arăta în anul 2013 că 91% dintre americani dezaprobau infidelitatea conjugală, afirmând că acest act li se pare greșit din punct de vedere moral. Cu toate acestea, în prezent, 21% dintre bărbații americani căsătoriți își înșeală partenerele de viață și 10-15% dintre americancele căsătorite recunosc că își înșeală soții.

În România, la nivelul lunii octombrie 2015, Institutul Național de Statistică afirmă că, raportat la durata căsniciei, cel mai important motiv invocat pentru desfacerea căsătoriei românilor este infidelitatea conjugală, în marea majoritate a cazurilor acest motiv invocat fiind deasupra cauzelor de alcoolism și de violență fizică.

În ciuda tuturor acestor date științifice și statistice, cercetătorii și psihologii afirmă că trișorii nu-și pot argumenta întru totul infidelitatea pe baza moștenirii ereditare care poate transmite această predispoziție. Fondul genetic nu motivează 100% deciziile noastre și comportamentul nostru, iar faptul că părinții au rupt jurămintele nu trebuie să ne definească pe noi ca persoane. „Există o mulțime de indivizi ai căror părinți au înșelat, dar care sunt extrem de sârguincioși în relațiile lor”, afirmă Dana Weiser.

Cercetătorul Hasse Walum de la Institutul Karolinska din Stockholm se pronunță și el: „Există, fără îndoială, mai mulți factori nemăsurați care contribuie la infidelitate. Și rareori simpla caracteristică genetică determină comportamentul (ales)”.

Iar Justin R. Garcia de la Universitatea Binghamton afirmă:

„Noi nu ne alegem genele și nu le putem controla (încă), dar putem decide, de obicei, ceea ce facem cu emoțiile și impulsurile pe care noi putem să le ajutăm să se formeze”.

Persoanele cu părinți infideli trebuie să fie dispuse să lucreze pe abilitățile lor relaționale, să învețe cum să comunice mai bine, cum să recunoască ceea ce așteaptă partenerii de la ei și astfel să pună bazele unei relații solide. Iar dacă partenerul tău are părinți infideli trebuie să îi vorbești, să vezi dacă trecutul părinților săi îl deranjează sau nu, iar dacă da, să comunici în mod deschis cu el despre ceea ce acesta dezaprobă la exemplul relațional al părinților și să clarifici că un astfel de comportament nu este acceptabil în relația voastră, recomandă Dana Weiser. Și invers, dacă e vorba despre o parteneră.

Dar odată ce ați pus cărțile pe masă trebuie să ai încredere în partenerul tău. Persoanele care își controlează constant partenerii și se îndoiesc de ei, pot stabili modele de relație negativă care pot crește probabilitatea ca cineva să înșele”, atenționează în final autoarea studiului TTU.

Așadar, iubiți-vă frumos!

Surse Pro Jesus:
Friedman R. A., „Infidelity Lurks in Your Genes”, New York Times, 22 mai 2015
Popa D., „De ce divorteaza cei mai multi romani in octombrie? Afla 5 lucruri despre divortul la romani, pe care probabil ca inca nu le stiai”, Hotnews.ro, 1 noiembrie 2015
Zuckerman S., „The Quickest Way to Tell If Your Partner Will Cheat. It makes so much sense—but there may be hope”, SELF Magazine, 17 iulie 2015

 

Distribuiri
175

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Distribui pe

Distribuiri

Newsletter



Distribui pe

Distribuiri