Cunoaștere de șofer

„După primirea Premiului Nobel pentru fizică în 1918, Max Planck a plecat într-un tur al Germaniei.

Oriunde a fost invitat, el a susținut aceeași prezentare pe tema noii mecanici cuantice. După o vreme, șoferul său a ajuns să cunoască prezentarea pe de rost:  ’A ajuns să fie plictisitor să susțineți aceeași prezentare de fiecare dată, Profesore Planck. Cum ar fi dacă aș face-o eu în locul dumneavoastră la Munchen? Dumneavoastră puteți sta în rândul din față și să purtați pe cap casca mea de șofer.  Asta ne-ar oferi puțină varietate.’

Lui Planck i-a surâs ideea, într-atât încât în seara aceea șoferul său a fost cel care a susținut o prezentare lungă despre mecanica cuantică în fața unei audiențe distinse.  Mai târziu, un profesor de fizică s-a ridicat în picioare cu o întrebare. Șoferul a replicat: ’Niciodată nu m-am gândit  că într-un oraș atât de avansat cum este Munchen mi se va pune o întrebare atât de simplă! Șoferul meu va răspunde la aceasta’.

(…). Există două tipuri de cunoaștere. Mai întâi, cunoașterea reală. O surprindem în oamenii care și-au petrecut o mare parte din timp și depunând mult efort pentru cunoașterea unui subiect. Al doilea fel este cunoașterea șoferului  –  cunoaștere aparținând acelor oameni care au învâțat să se transpună într-un spectacol. Poate că ei au o voce grozavă și un păr frumos, dar cunoașterea pe care aceste persoane o afișează nu este a lor proprie. Ei doar învârt cuvinte elocvente ca și cum ar citi dintr-un manuscris”.

Sursa Pro Jesus: Rolf Dobelli, The Art of Thinking Clearly, Sceptre, Great Britain, 2013, p. 51-52