Funcție dezactivată

Elevate your life

Despre limitele gândirii omenești și despre Dumnezeul nostru „neconvențional” în crearea plusului de valoare în noi și pentru noi. Un seminar de management creștin al vieții.

Fiecare dintre noi, crescând, ne-am dat seama că formulele care ne sunt transmise prin  educație constituie privilegii logice, menite să ne îmbunătățească substanțial existența, ajutându-ne să fim oameni mai rapizi, mai eficienți, mai vigilenți și corecți.

Cu toate acestea, societatea noastră a devenit atât de obsedată de a calcula/de a măsura lucrurile, încât tot ceea ce nu se încadrează sau nu se poate încadra pe deplin în măsurătorile sau formulele convenționale (acceptate prin tradiție) suferă o serie de minimizări, distorsionări sau chiar abuzuri – iar aici vorbim despre elemente precum: răbdarea, fidelitatea, discreția, credința, seriozitatea, bunul simț etc[1].

Însă tocmai aceste elemente eludate (ignorate intenționat sau evitate), cărora se refuză încadrarea în importante calcule terestre, sunt tocmai „unele dintre cele mai importante lucruri din lume”[2]; și din păcate, din lipsa noastră de cunoaștere, aceste lucruri uitate își continuă trendul de a fi erodate și astăzi de adevăratul sens.

„Problema constă în obsesia nostră pentru caracterul măsurabil al lucrurilor (…). Unele dintre cele mai importante lucruri din lume nu pot fi măsurate ….” (acad. Henry Mintzberg).

Un interesant exemplu: în anul 2010, organizația internațională Gallup Organization, cunoscută pentru statisticile realizate pe plan mondial despre subiectul „Om și societate”, a calculat că cele mai fericite națiuni din lume sunt Danemarca, Finlanda și Norvegia[3] . Formula adoptată și înaintată de către mandatarii Gallup pentru noțiunea de fericire a fost următoarea[4]:

FERICIRE = prosperitatea financiară a respondenților/locuitorilor + starea de spirit a acestora în ziua precedentă aplicării sondajului

Însă în aceeași perioadă de timp, o altă organizație emblematică pe plan mondial, și anume, Organizația Mondială a Sănătății, a înaintat o statistică despre rata medie a sinuciderilor din lume. Și foarte curios, s-a constat că rata medie a cazurilor de sinucideri din cele mai fericite trei națiuni ale lumii menționate de Gallup, avea o valoare de 14,4 (adică cel puțin 14 cazuri de sinucideri la 100.000 de locuitori) această cifră fiind superioară ratelor medii din țări „mai nefericite”, precum Bulgaria (12,5), România (12,2) ori Brazilia (4,8)[5].

Pentru a putea mai bine înțelege lucrurile am creat următorul grafic cu evoluția liniară a ratei anuale a sinuciderilor din primele 30 de națiuni menționate în așa-numitul Anuar al națiunilor fericite. Se poate observa că, pe măsură ce o națiune se află mai aproape de poziția 1 – poziția de top a fericirii (conform Gallup), cu atât rata medie a sinuciderilor din cadrul populației acelei țări este mai mare. Pe de altă parte, pe măsură ce o țară se distanțează de pozițiile de top ale „fericii”, media sinuciderilor din acea țară scade:

Asta nu înseamnă că unii oameni din așa-zisele cele mai fericite națiuni ale lumii se sinucid de … „fericiți ce sunt”! Probabil, aceste valori discordante reflectă de fapt existența unor lacune în formula oficială a fericirii, elemente lipsă precum: credință, spiritualitate sau dragoste împărtășită  –  mulți oameni prosperi din punct de vedere material și profesional, neputând totuși gestiona până la capăt stările de stres, boală sau singurătate (în ciuda divertismentului ce poate fi atât de ușor de accesat).

Creatorul nostru însă nu este un Dumnezeu convențional: un Dumnezeu care să corespundă perfect unor calcule sau standarde (pre)stabilite de om și societate!

Naaman din 2 Împărați capitolul 5 nu a cunoscut acest aspect. Atunci când Naaman a refuzat să se scalde în apă pentru a fi vindecat de o boală cruntă precum lepra, s-a bazat pe premisa că „formula” vindecării de către Dumnezeu trebuie să fie una: lungă, complexă, părtinitoare și poate chiar dureros de aplicat. Dacă nu ar fi stăruit pe lângă el slujitori fideli (cu o viziune simplă dar corectă), acesta ar fi murit din cauza bolii sale, fiind încremenit în formula complicării sau „îmbrobodirii” nefericte a imaginii lui Dumnezeu    noi oamenii fiind campioni și la acest capitol.

El, Dumnezeu, poate fi considerat ca fiind un Creator „ciudat” (Isaia 28:21), iar când spunem „ciudat”, ne referim la ceea ce iese din comun, care de multe ori șochează prin felul Său neobișuit de a se manifesta și mai ales de a valorifica lucrurile, neputând fi încadrat în formule sau rețete prin care omul înțelege și percepe viața (astfel de formule sunt numite de unii manageri „bovine sacre”[6]).

Atunci când se manifestă, Creatorul Își face „lucrarea Lui ciudată, ca să-Şi împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit” (Isaia 28:21); dincolo de orice știință, El ne-a „țesut în chip ciudat” (Psalmi 139:15), dorind să ne înzestreze cu valori și capacități ce nu pot scădea; mesajul lui Dumnezeu a sunat și va suna întotdeauna „ciudat la auz” (Fapte 17:20) iar experiențele prin care trec cei ce se înnobilează cu al Său Cuvânt îi încearcă pe aceștia „ca de ceva ciudat” (1 Petru 4:12) deoarece ei sunt puși de o parte (1 Petru 2:9).

Încă de la început Dumnezeu lucrează cu dimensiuni și valori pe care teoriile actuale sau așteptările noastre nu le pot încadra pe deplin, și din cauza cărora, o serie de oameni promovează scepticismul în dreptul adevărurilor biblice.

Iată și câteva exemple:

De exemplu, formula „1+1+1 = 1” este absolut valabilă atunci când vine vorba despre adevărul Trinității, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt fiind una și aceeași Persoană. Pentru că această operație se ridică deasupra logicului și a acceptabilului omenesc, aceasta suferă în unele religii o serie de „ameliorări” sau, mai bine spus, amputări, doar din ambiția de a coborî Dumnezeirea la nivel de om și nu de a ridica omul la nivelul adevărului ceresc.

Faptul că Cel care S-a jertfit și mijlocește pentru noi (Romani 8:34) este o parte inclusă și nu subordonată Dumnezeirii, dându-ne șansa să vorbim cu Dumnezeu ca și cu cel mai bun Prieten, reprezintă un adevăr pe care îngerul destituit, Satana, foarte mult ar dori să îl ascundă. Iar una dintre reușitele lui se explică prin aceea că, deși mulți acceptă teoretic formula Trinității, aceștia totuși, nu fac uz de ea, fiind descurajați să vină cu poverile lor direct în fața lui Dumnezeu, apelând mai degrabă la formule surogat  –  la sfinți mijlocitori (morți)  –  „amputând” astfel multiplele ocazii prin care, de exemplu, Isus Hristos sau Duhul Sfânt (Romani 8:26), își pot manifesta pe deplin puterea în viața lor.

O altă formulă prin care Dumnezeu, să spunem, anulează matematica terestră, este aceea prin care El își arată puterea protectoare, anulând puterea celor mulți, așa cum acest lucru se poate surprinde în al doilea tabel de mai sus. Deși cu toții parează pe reușita celor mulți, a celor ce dețin puterea, informația ori influența într-o lume <de care pe care>, aceste situații se pot anula într-un minut din perspectivă biblică, divină.

Perspectiva noastră este o perspectivă a constatării: „Ah, Domnul meu, cum vom face?!” (2 Împărați 6:15). Însă perspectiva lui Dumnezeu este o perspectivă a consacrării: „Întăriți-vă și îmbărbătați-vă (…) căci cu noi sunt mai mulți decât cu ei!” (2 Cronici 32:7)  –  a se vedea și 2 Împărați 6:16. Și așa cum am luat doar câteva din multele exemple biblice, atunci când vine vorba de protecția divină până și puterile naturii se pot anula atunci când vine vorba despre ajutorul providențial al Tatălui (Isaia 38:7-8).

Atunci când Dumnezeu este implicat și aplicat în viața noastră, răsturnarea situațiilor clar defavorabile sunt binecuvântări pe care prin credință, răbdare și consacrare le putem experimenta.

Studiind însă Biblia, am constatat că o formulă ce transcede toate cărțile Scripturii și în baza căreia se manifestă viața de credință este formula sinergiei pozitive: 1 + 1 > 2.

Sinergia, în ciuda, utilizării sale recente în economie, informatică, bio-chimie, fizică, geografie și politică, este un termen puternic legat de teologie. Acesta a fost utilizat pentru prima oară (în jurul anilor 1600) în limba greacă, sub forma expresiei „sunergos„  –  ceea ce înseamnă cooperare a efortului uman cu voința divină, cooperare, conlucrare sau tovărășie în muncă („sun” – cu, „ergon” – muncă)[7]. De asemenea, termenul grecesc  „synergon„ înseamnă lucrător în Hristos sau confrate[8].

Prima perioadă când formula sinergiei a fost băgată în seamă pe plan economic, a fost perioada anilor 1975-1980 când, în contextul unei concurențe tot mai accentuate între producătorii mondiali, se constata că o serie de firme necunoscute, venite de nicăieri, dar în cadrul cărora echipele erau foarte bine coagulate și promovau pentru prima oară, global, un flux informațional reciproc (nu doar de la șef la subaltern ci și invers, și nu doar de la producător la client ci și de la cumpărători la producător) – aceste entități, generau în scurt timp o serie de inovații radicale, bulversând ierarhiile competiționale de atunci. Aceste organizații au surclasat o serie de producători tradiționali, deoarece întotdeauna „livrau” mai mult decât promiteau[9]; prin cooperare aprofundată și complementaritate a echipelor au generat o serie continuă de multiplicări de valori (plus de eficiență, reduceri substanțiale de cost, credibilitate sporită, avantaj concurențial).

De exemplu, munca începută în condiții modeste a doi tineri în anul 1975, care erau pasionați de domeniul programării (Paul Allen și Bill Gates) a determinat construirea primelor computere personale în anul 1980, compania Microsoft devenind rapid cea mai impozantă entitate economică din domeniul respectiv. Iar faptul că aceștia  –  ca mulți alții  –  au reușit să forțele limitele logicului prezent (a gândirii convenționale de atunci), a demonstrat că de fapt dușmanii celor ce se plâng de obstacole neîntrecute pot fi formulele pe care aceștia le copiază și în care se încred automat, considerând întotdeauna că „1” este egal doar cu „1” și că „1 + 1” niciodată nu va putea face mai mult decât „2” (în sensul de a obține valori adăugate sau rezultate multiplicative dintr-o înițiativă comună).

Una dintre definițiile cele mai noi asumate pentru sinergie este următoarea:

“Sinergia este puterea combinată a unui grup care lucrează împreună, ce este mai mare decât puterea totală obținută prin fiecare muncă prestată separat” (Cambridge Dictionaries).

De exemplu, sinergia mâinii umane se explică prin aceea că una este să repari ceva utilizând fiecare deget în parte, în mod separat, și alta înseamnă să întrunești simultan efortul și capacitatea fiecărui falange, rezultatul acestui proces fiind clar superior primului exemplu.

Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, este adepta principală a creșterii și a multiplicării valorii în viața celui care se numește OM; ea nu promovează autosufieciența, resemnarea și conformarea totală la ceea ce este convențional. Dacă nu ar fi fost așa, posibilitatea ajungerii omului la sfințenie și mântuire s-ar anula complet iar înnobilarea continuă a caracterului ar rămâne doar o utopie, pe motivul că omul e doar „un bulgăre de lut”.

Pentru Dumnezeu, formula 1 + 1 > 2 reprezintă singura modalitate prin care omul poate fi fericit, își exercită credința și poate ajunge să aducă rod.

Biserica pe care Dumnezeu o întruchipează în Scriptură nu reprezintă doar un contract consensual, un acord de întrunire dintre părți și care urmează legea 1 + 1 = 2; Biserica lui Dumnezeu este menită să fie un izvor de creșteri de valori (Matei 5:14), cooperarea dintre membrii ei fiind un act ce surclasează firescul. În acest sens, valorile cu care membrii se întorc în societate în urma împărtășirii Cuvântului din cadrul slujbelor sau al serviciile divine sunt net superioare celor pe care aceștia le pot singuri genera, bisericile muribunde fiind cele în care lucrurile stau invers, sau, pur și simplu, stau.

La serviciu, în căsnicie sau prietenie, sinergia se cere să fie aplicată și iubită  –  fiecare dintre părți oferind mai mult bine decât ceea ce este logic sau standard așteptat (așa cum și Rebeca din Geneza 24, a oferit mai mult acelui străin însetat ce aștepta la fântână, rezultatul implicării ei active având conotații sinergice deosebite în viitor).

 Acolo unde relațiile de familie, de exemplu, se limitează doar la statutul de colocatar, înseamnă că „1 + 1” niciodată nu generează mai mult decât „2”, viața de familie urmând inerții sau tradiții contractuale, singurele creșteri de valori fiind eventual cele ale cheltuielilor lunare de achitat (din cauza televizoarelor sau a dormitoarelor ce funcționează separat).

În afaceri lucrurile stau la fel de profund: să spunem că angajații dintr-o echipă sau firmă se țin scai doar de îndeplinirea unor obligații enunțate în fișa de post, o serie de angajați sau de directori de departamente nefiind dispuși să îi ajute pe cei care au nevoie uneori de serviciile lor, dar care nu sunt neapărat specificate în contract; acest lucru a determinat ca, mai ales în țările în curs de dezvoltare, precum România, clienții nemulțumiți sau reclamanții să constituie sursa eșecului unor astfel de entități, în timp ce în țările dezvoltate firmele reclamate să mizeze tocmai pe cei care nu sunt totalmente mulțumiți de serviciile prestate. 

De exemplu, un studiu amplu publicat de Chriss Daffy (specialist în serviciile reînnoite pentru consumatori) a demonstrat că atunci când clienții reclamanți sunt ascultați și tratați drept o sursă veritabilă de informare externă asupra serviciilor ofertate de către o firmă (adică sunt priviți drept parteneri și nu un dușmani)  –  acestora nu doar că le sunt înlocuite produsele sau serviciile de care nu erau mulțumiți ci ei sunt și recompensați pentru faptul că au avut inițiativa de a spune direct firmei că nu sunt mulțumiți  -. S-a demonstrat că prin acest tratament, acești clienți vor fi câștigați pe termen lung, 90% dintre aceștia invitând în decursul timpului între 17-20 de cunoscuți să experimenteze serviciile firmelor care au fost dornice să le asculte păsurile[10] (sinergie pozitivă); astfel, cooperarea dintre firma reclamată și clientul reclamant prezintă efect categoric sinergic – fapt ilogic pentru majoritatea firmelor care fie nu își ascultă clienții nemulțumiți, fie le schimbă produsele greșite după multe insistențe din partea clienților și mulți nervi tocați (în această situație clientul în cauză informând cel puțin 9 cunoscuți de-ai săi despre experiența lor nepăcută și descurajându-i să încerce produsele sau serviciile companiei  –  sinergie negativă). Așadar, clienții nemulțumiți sau pretențioși fie vor aduce plusuri de valoare, fie pierderi de valoare unei organizații, totul depinzând de formula tradițională sau neconvențională după care se orientează organizația. Această situație se poate transpune fără menajamente și unei instituții publice sau unei biserici.

S-a demonstrat științific că retenția clienților, inclusiv a celor nemulțumiți, se reflectă și în obținerea de mai multe achiziții repetate (care generează 20-40% scăderi ale costurilor de vânzare), mai multe recomandări (care generează 20-40% mai puține costuri cu promovarea) și, nu în ultimul rând, marje de profit mai mari cu 7-17%[11] deoarece “poate fi de cinci ori mai costisitor să vinzi unui client nou decât unui client existent”[12]. “Un client care se simte înţeles e mai aproape cu un pas de satisfacţia reală şi de fidelitate autentică (…). Clienţii se simt cei mai legaţi de firmele care i-au ajutat să înveţe ceva”[13] (de exemplu, oferirea unui tratament neașteptat de bun), în special în momentele dificile.

A vorbi în paralel despre efectul generat de unii vizitatori nemulțumiți de către „serviciile” oferite de o biserică sau comunitate, în special când aceștia se simt însingurați, este un fapt căruia și dumneavoastră îi puteți calcula valorile. Însă atunci când acel vizitator are parte de mai mult decât de o predică bună, adică de dragoste frățească manifestată și dincolo de cadrul tradițional al serviciilor de cult (dincolo de ușile unei biserici), roadele eforturilor depuse își vor manifesta puterea multiplicatoare în viitor, atât în biserică (fidelizarea unei persoane și a cunoscuților ei pentru a-l urma pe Dumnezeu) cât și în societate (transpunerea exemplului manifestat de slujbași și enoriași în situațiile din viața reală). A se vedea efectul multiplicativ al tratamentului neașteptat acordat de Isus Hristos femeii prinse în preacurvie (Maria Magdalena) în timp ce era trântită și acuzată în fața lui în mijlocul Templului: Ioan 8:1-11 și Marcu 14:3-11.

În exegeza biblică, o serie de exemple ale Scripturii referitoare la sinergie sunt și cele referitoare la intervenții divine care cu siguranță au marcat istoria creștină. Omul împreună cu Dumnezeu, Cel în care se încrede, poate întrece înțelepciunea, puterea și priceperea celor ce cred că ei sunt doar pentru ca AU (1 + 1 > 2 etc.).

În Biblie, puterea multiplicatoare a lui Dumnezeu este evidențiată într-o serie de experiențe pe care noi le numim minuni  –  dar care ar deveni o realitate repetabilă în cazul multora, într-o multitudine de contexte. De exemplu, din cinci pâini și doi pești Dumnezeu a fost capabil să hrănească mai mult de 5000 de oameni (Matei 14:13-21), iar altădată, din șapte pâini și puțini peștișori au fost hrăniți alți 4000 de oameni în afară de femei și copii (Matei 15:29-38). Oare nu este vorba de o știință a sinergiei divine (sinergetică cerească)? De o binecuvântare multiplicativă a puținului celui ce îl urmează pe Hristos?

Un caz biblic aparte pe care l-aș menționa este istoria biruinței asupra Madianiților: madianiții „erau răspândiți în vale ca o mulțime de lăcuste și erau fără număr” ni se spune în Judecători 7:12. Acest aspect nu este specificat întâmplător în Biblie. În fața acestor madianiți, oastea de 22000 de evrei, deși era numeroasă, strategic vorbind, nu ar fi putut face față luptei cu cei ce „erau fără număr”.

Cu toate acestea, paradoxalul sau ciudatul Dumnezeu îi spune lui Ghedeon: „Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult, pentru ca să dau pe Madian în mâinile lui; el ar putea să se laude împotriva mea și să zică: Mâna mea m-a izbăvit” (versetul 2) – adică eu sunt învingător, pentru că am.

Prin urmare, trierea ostașilor, ajungând la un număr infim de 300 de bărbați (Judecători 7:7), are ca scop înlocuirea mentalității de genul: „e de la sine înțeles” cu mentalitatea „e de la Dumnezeu înțeles”, omul tinzând să își atribuie laurii chiar și în cele mai improbabile reușite.

Așadar, atunci când 300 de evrei în colaborare cu Dumnezeu și-au oficializat parteneriatul, rezultatul era clar unul multiplicativ (sinergic), madianiții întorcându-și sabia unii împotriva altora și căpeteniile lor fiind ucise la stânca lui Oreb (Judecători 7:25).

Faptul că Dumnezeu dorește să aplice conceptul de sinergie și în Biserică, familie, societate și viața profesională, este evidențiat de utilizarea conceptului sau a semnificației de „sunergos” în într-o serie de versete din Biblia în limba greacă[14]  –  a se vedea câteva exemple mai jos:

Un creștin autentic, indiferent unde se va afla, va căuta crearea plusului de valoare; el nu va întreba cât de puțin poate face ci cât de mult poate să ofere, să se implice, să iubească și să investească.  Sunt atât de stresante și dureroase momentele când un străin te ajută mai mult decât un coleg sau un enoriaș, și un prieten te ajută mai mai mult decât o rudă apropiată care doar se complace sau critică!

Un ultim aspect pe care doresc să îl scot în evidență este următorul (a se vedea figura de mai jos):

Stadiul I al experienței noastre sinergice: atunci când cooperarea cu Dumnezeu, dar și cea din cadrul unei familii, a unei comunități sau a unui loc de muncă, generează valori și beneficii pozitive ce nu se pot fi obține prin efort separat, înseamnă că acea relație este una cu adevărat sinergică. Exemple biblice pentru personaje ce trăiau și retrăiau permanent așa-numitul stadiu de tinerețe al experienței sinergice sunt Isus, Pavel după convertire, Iosif, fiul lui Iacov, Ana, mama lui Samuel etc. Relațiile acestor personaje cu Dumnezeu aveau o bază solidă de încredere și de reciprocitate.

În multe situații, experiența sinergică (a creării plusului de valoare prin consacrare și implicare) este reprezentativă pentru cei ce trăiesc faza de tinerețe a vieții spirituale când omul este devotat profund principiilor biblice  –  un stadiu numit de către Dumnezeu „dragostea dintâi” (Apocalipsa 2:4).

În diferite comunități organízate și în afaceri, cea mai mare intensitate a cooperării aprofundate dintre membrii unei echipe de lucru sau dintre firmă și clienți tinde să aibă loc în primii 5 ani de activitate[15], când organizația nu deține încă destule resurse umane și financiare și dorește să își „acopere” acest deficit printr-o cooperare și complementaritate cât mai profundă între abilitățile angajaților sau membrilor, fluxurile comunicaționale fiind reciproce și directe.

Stadiul II al experienței noastre sinergice: dacă cooperarea dintre membrii sau colegi începe să aibă efecte așteptate, convenționale și ușor de obținut și separat, relația în cauză de producere a valorii respectă mai degrabă formula firească: „1 + 1 = 2”. Acest fapt, înseamnă că în relația respectivă are loc doar o asociere convențională („trăiesc sau lucrez cu tine/alături de tine doar pentru că trebuie”), lipsa sporirii beneficiilor ce rezultă în urma interrelaționării impuse având ca finalitate stagnarea și pălirea în timp a valorilor, timpul petrecut împreună fiind treptat timp pierdut, relația însăși îndreptându-se spre superficialitate, formalism sau chiar destrămare.

Pe plan spiritual, așa numitul stadiu de maturitate (adică de „super-obișnuință” cu viața de „creștin”) riscă să fie „nici rece nici în clocot” (Apocalipsa 3:15), așa-zisa relație spirituală fiind asistată de tot mai multă inerție și manifestări formale, tradiționale. Relația în care 1 + 1 fac doar 2 este o relație firească, martoră doar unei jumătăți de poveste[16]
Un personaj biblic care se încadrează într-un astfel de caz este cel al preotului Eli, acesta cinstindu-și mai mult fiii hrăpăreți decât pe Dumnezeu (1 Samuel 2:29). Practic, cel care ducea greul relației dintre Eli și Samuel, era tânărul și inocentul fiu al Anei, dezvoltarea caracterului acestuia fiind rezultatul efortului personal de consacrare după chemarea lui Dumnezeu și nu și a implicării profunde a lui Eli în lucrarea Domnului și spirijinirea lui.

În cadrul firmelor în care lucrează atâția creștini, potențialul sinergic (adică cel de sporire a valorii prin cooperare și interconectare) atinge un prag maximal între aproximativ 5 și 10 ani de experiență; la maturitate, firmele dispun de o diversitate de talente și abilități ale angajaților, dar și de sisteme informatice, resurse financiare și capital de risc prin intermediul cărora eforturile pot fi combinate; însă, pentru că astfel de companii sunt (din necesitate) compartimentate, rezultă în multe situații o birocrație stufoasă de comunicare între angajați și chiar între firmă și clienți.

Tocmai de aceea, unii specialiști afirmă că pentru a menține condițiile necesare pentru creșterea valorii prin sinergie (și nu numai), o organizație nu ar trebui să depășească 100-200 de oameni[17]. Probabil că acest aspect poate fi valabil și pentru o biserică sau pentru o comunitate religioasă locală. Dacă se depășește această cifră, crește riscul ca o serie de talente ascunse să rămână ascunse „pe vecie”, sau, ca valoarea menținută (nu crescută!) să fie garantată mai degrabă prin numărul implicărilor în diverse proiecte, și nu prin calitatea acestor implicări voluntare sau plătite.

În organizațiile ajunse în stadiul de „maturitate” sinergia poate fi chiar și minimizată de o concurență neloială între departamente, membri sau enoriași, ceea ce anulează o serie de eforturi de combinare a valorilor reale ale acestora; de exemplu, angajatul A sau enoriașul A nu este dispus să îl ajute întotdeauna pe angajatul B sau enoriașul, deoarece organizația recompensează mai degrabă performanțele individuale, nu și pe cele de grup (ori de echipă). În aceste contexte (puteți face paralela și la familie!), fie un individ depune mai multe eforturi pentru a compensa indiferența sau comoditatea altuia, fie se vor atinge doar targete sau obiective minimale, care să mențină cât de cât relația pe linia de plutire, entitatea respectivă nemaifiind atractivă, nici la interior, dar nici la exterior. A se vedea Luca 22:24, Ioan 10:13etc.

Stadiul III al experienței noastre sinergice:

Situația A. Când întrunirea eforturilor unei echipe determină mai degrabă tensiuni, certuri, impunerea forțată a unei idei altora, pierderi de timp sau degradare de valori înseamnă că relația din cadrul organizației urmează formula 1 + 1 < 2, ceea ce înseamnă sinergie negativă. În această situație, este mai de dorit separarea eforturilor individuale, deoarece totul cumulat este mai mic decât ceea ce poate face fiecare persoană în parte (separat). Un exemplu tipic de persoane în preajma cărora iau naștere efecte sinergice negative este cel al indivizilor cu egouri mari  –  pe care economiștii Universității Harvard, îi numesc „șerpi”[18]  –  faci paralela, nu-i așa?

„Cu cât este mai mare egoul, cu atât este mai puțin spațiu pentru oricine altcineva să lucreze și să gândească. Iar șerpii sunt indivizi care distrug încrederea. Împart zvonuri, îi vorbesc pe alți membri ai echipei pe la spate, dau din cap în semn de „da” la ședințe, dar condamnă ideile proiectelor ca fiind imposibil de pus în practică” (Brown et. al., 2008, p. 160). 

În același spirit de idei, Chris Daffy afirmă:

„O singură persoană căreia nu-i pasă poate să distrugă eforturile și moralul unei întregi echipe care s-a străduit și căreia îi pasă” (Daffy C., 2009, p. 129).

Practic, în loc de un management al valorilor combinate și crescute se ajunge la necesitatea gestionării valorilor care se tot pierd din cauza persoanelor care au mereu toane sau miros de praf de pușcă în nas: „ele nu suferă niciodată de ulcer, dar îl provoacă la alții”[19].

Spiritual vorbind, sinergiile negative intervin atunci când relația de credință este una strict formală, oarecum forțată, așa-zisul credincios urmând valori opuse celor autentice, promovate de Tatăl; comunicarea nu este una reciprocă, singurul vinovat al pierderilor de valoare fiind văzut ca fiind Dumnezeu (Numeri 16:11); în ceea ce-l privește pe interlocutorul om, în dreptul acestuia „când toate au fost spuse și făcute, sunt mai multe spuse decât făcute”[20], înecându-se în cuvinte la modă și formule de viață culese de jos.

Un personaj biblic reprezentativ este Saul, împărat pe care Dumnezeu l-a ales în mod providențial din cea mai mică seminție a lui Israel și din cea mai mică familie a lui Beniamin (1 Samuel 9:21). Planurile lui Dumnezeu erau mari cu Saul! Însă momentul în care împăratul a schimbat macazul relației 1+1>2 era cel din războiul cu amaleciții când Saul a „nimicit numai tot ce era prost și nebăgat în seamă” (1 Samual 15:9) considerând că Domnul, de acolo de sus unde s’o afla, nu mai contabilizează corect formulele terestre. El, împăratul și reprezentantul lui Israel, a cruțat pe Agag, oi, boi, vite, și tot ce era mai bun (idem, v.8), dând doi bani pe suferința înaintașilor despre care Dumnezeu în prealabil l-a înștiințat: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Mi-aduc aminte de ceea ce a făcut Amalec lui Israel, când i-a astupat drumul la ieşirea lui din Egipt. Du-te acum, bate pe Amalec, şi nimiceşte cu desăvârşire tot ce-i al lui; să nu-i cruţi”” (1 Samuel 15:2-3). În urma acestor fapte necredincioase, Saul s-a agățat de Dumnezeu, dar într-un mod grosolan(!), ajungând până la urmă să-și ia zilele pe câmpul de luptă.

În ceea ce privește efectul negativ al cooperării deficitare din cadrul unei echipe, Geneza 11:1-9 sau Matei 27:20-25, ne expun doar câteva aspecte despre ceea ce poate face omul când vrea să schimbe formulele dumnezeiești cu cele terestre, alegând să-și facă un nume nu prin comportament, ci printr-un turn, nu prin dreptate, ci prin sacrificarea Unuia care face apel la conștiințe.

Situația B. Cu toate acestea, înainte de a se ajunge atât de departe, la tensiuni și la neînțelegeri ireparabile, Dumnezeu oferă o șansă, o portiță de redresare a valorii, și anume, aceea de a ne întoarce la dragostea dintâi, la faptele noastre dintâi (caracterizate prin plusuri de păsare)  –  a se vedea Apocalipsa 2:4-5 -, un exemplu emblematic pentru o astfel de decizie fiind exemplul lui Samson (Judecători 16:23-31) care și-a reînnodat relația cu Dumnezeu, decizie care a avut repercursiuni sinergice asupra puterii sale recăpătate în fața mulțimii care îl batjocorea pe el și pe Dumnezeul său.

În activitatea antreprenorială, dacă ați avut ocazia să lucrați în companii mai vechi de 10-15 ani, acest fapt s-a întâmplat deoarece aceste entități, după ce au ajuns în așa-numitul stadiu de bătrânețe s-au reinventat parțial sau total, în special pe plan relațional, construind o serie de parteneriate sinergice (acum au loc majoritatea alianțelor și a fuziunilor) sau introducând modele noi de relaționare între angajați și între firmă și clienți.

Dacă în stadiul de bătrânețe nu se abordează o asemenea economie relațională, organizația va fi devansată de alți concurenți care răspund mai prompt actualelor necesități ale partenerilor sociali și în special ale clienților  –  necesități exprimate prin: precizie a serviciile furnizate, discreție, accesibilitate la produse, parteneriat și consiliere (un fel de „management al excepțiilor[21]).

Însă din păcate, în general, reconfigurările evidente ale rețelelor sinergice au loc după existența unui scandal (intern sau mediatic) când organizația, pentru a evita falimentul clar, dorește să demonstreze că poate să învețe din greșelile trecutului.

De exemplu, în anul 1977, compania Nestlé (cea mai mare companie internațională din domeniul alimentar), a fost acuzată pentru moartea a sute de bebeluși și îmbolnăvirea a altor mii de sugari din cauza modului neetic de a-și vinde produsele (laptele praf) în țările subdezvoltate din Africa. Mamele sărace (care nu aveau lapte matern) nu erau informate în legătură cu condițiile de igienă necesare preparării laptelui praf și nici în legătură cu cantitățile exacte de lapte praf ce trebuiau asigurate zilnic sugarilor. De asemenea, s-a constatat că substituenții alimentari din produsele Nestlé vândute în țările subdezvoltate erau inferiori (cantitativ și calitativ) celor din produsele vândute în țările dezvoltate. Prin urmare, o serie de sugari, pur și simplu mureau dezhidratați sau îmbolnăviți din cauza lipsei de igienă asociată administrării de apă nefiltrată la prepararea laptelui praf. În urma acestui scandal, în loc să dea faliment (fapt la care se așteptau mulți atunci), Nestlé a decis să își reconfigureze comunicarea la interior și exterior, ajungând să devină compania alimentară numărul 1 din lume în ceea ce privește standardele de calitate superioară impuse produselor și serviciilor oferite (indiferent de țara de desfacere), această companie elvețiană ajungând să cunoască adevărate sinergii financiare (venituri exponențiale) obținute printr-o mai bună și o consecventă implicare în acțiuni de responsabilitate socială corporatistă.

Adeseori, doar atunci când suntem în prag de a pierde ceva sau pe cineva, ne dăm seama cât de important este investim pe relaționarea sănătoasă, responsabilă și continuă, investind în implicarea și colaborarea susținută. Oamenii căută fericirea doar acolo unde consideră că pot experimenta ceva mai frumos, mai nobil sau mai de încredere.

Concluzii:

  • Formulele prin care puterea lui Dumnezeu se manifestă în viața oamenilor și prin oameni (atunci când aceștia colaborează cu Divinitatea), este o formulă a valorilor exponențiale, multiplicative. În timp ce omul de rând rămâne supus orizontului limitat și adeseori se resemnează în fața acestuia, urmașii lui Hristos forțează limitele și perspectivele, găsind valoare și sperând la valoare dincolo de posibilitățile convenționale. Versete care exprimă suficient de clar lipsa de manifestare a credinței în „formulele” cerești (aparținând unui Dumnezeu ce cuprinde totul totului tot) sunt versetele 1 și 7 din 1 Cronici capitolul 21: „Satana s-a sculat împotriva lui Israel, și a ațâțat pe David să facă numărătoarea lui Israel (…). Porunca aceasta n-a plăcut lui Dumnezeu„. Știm bine că făgăduința Cerului era aceea că Dumnezeu va înmulți poporul ca nisipul mării (uneori această înmulțire fiind înțeleasă chiar și de înlocuirea luptătorilor israelieni cu cu mii de îngerii cerești), însă faptul ca David a încercat să trateze această problemă prin prisma unei formule a necredinței, făcând un recensământ complet pământesc, a anulat orice posibilitate de a-I lăsa lui Dumnezeu ocazia manifestării puterii providențiale. Nu că Dumnezeu nu ar mai fi putut interveni și sinergiza puterea poporului evreu în fața dușmanilor, însă, această manifestare ar fi fost înțeleasă doar sub forma concluziei: „a fost de la sine înteles”.
  • Din pacate, noi, oamenii, acordăm importanță doar lucrurilor care se pot măsura și care, de preferință, să îi mulțumească pe toți. Însă o serie de valori de bază sunt tacite și acestea nu pot fi puse pe hârtie. Așadar, prima regulă a creșterii valorii prin sinergie este bunul simț, multe relații din biserică, de la locurile de muncă sau din familie fiind distruse „din cauza lipsei cronice de atenție, a complacerii sau a purtării prea familiare, care conduc la lipsa respectului sau la neîncredere”[22].

„Pentru ca ființele umane să facă lucruri extraordinare, trebuie să fie stabilită o legătură cu ele la un nivel mai profund” (Bibb S., Kourdi J., 2009, p.92).

  •  Atenția acordată persoanelor constituie cel mai mobilizant energizant ce se poate furniza în lumea noastră! Prin intermediul plusurilor de valoare obținute prin acest mod, o organizație sau o familie își exprimă identitatea  –  relațiile fiind cele care determină mersul ei. Aceste entități sunt cu adevărat vii, refuzând să relativizeze principiile biblice privind comportamentul comunicațional creștin.
  • Valorile pe care le promovează Dumnezeu prin sinergie sunt valori spirituale de profundă autenticitate; acestea nu sunt menite să facă parte din transcedental sau metafizică (sinergia nu înseamnă să nu poți povesti ce se întâmplă), ci dintr-o lume reală mai bună. Dumnezeu nu dorește să fim nerealiști (a se vedea Eclesiastul 11:4) ci să mizăm pe o perspectivă mai înaltă (Psalmi 61:1-2). Se pare că suntem toleranți față de ilogică doar atunci când avem de-a face cu lipsa noastră de valori.

Iată o ilustrație finală menită să cuprindă ideile de mai sus:
„Istoricul Arnold J. Toynbee în cartea sa „A Study of History” (Un studiu al istoriei), demnostra că marile civilizații au ajuns la putere nu datorită avantajelor de care s-au bucurat, ci pentru că au tratat dezavantajele întâmpinate ca pe niște provocări, pentru care au găsit răspunsuri creative. Toynbee arată că, de exemplu, „Atena a devenit putere în perioada clasică după ce pământurile ei au fost secătuite de ape. În loc să fie devastați de această nenorocire, atenienii au tratat-o ca pe o provocare de a găsi noi modalități prin care să-și revigoreze economia. Răspunsul lor ingenios a fost acela de a se reorienta către cultivarea măslinilor, care se puteau alimenta din pânze freatice mai adânci decât culturile de cereale. Atenienii și-au revigorat economia, exportând ulei de măsline, lucru care i-a determinat să-și consolideze o flotă comercială (pentru a-l transporta), o industrie minieră (pentru a produce monede cu care să plătească bunurile cumpărate) și o industrie a olăritului (pentru a construi amforele în care să depoziteze uleiul)”[23].

Așadar, într-o lume în care puterea aparținea celor ce sunt doar pentru că au, regulile au fost schimbate de cei care s-au bazat pe alte formule mai profunde de viață și de gestionare a crizelor vieții.
Așa să ne ajute și pe noi Dumnezeu!

„Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele, ia aminte la rugăciunea mea! De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic: Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!” (Psalmi 61:1-2).

„Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul (…) și funia împletită în trei nu se rupe ușor” (Eclesiastul 4:9-10.12).

Resurse bibliografice:
[1] Idee accentuată și în Bibb S., Kourdi J., Încrederea. Cheia succesului în afaceri, profesie și viața persoală, Eitura All, București, 2009, p. 99-104
[2] Henry Mintzberg, academician Canadian citat de Idem, 2009, p. 99
[3] Levy F., „Table: The World’s Happiest Countries”, Data: Gallup World Poll, Forbes.com, 14 iulie 2010
[4] Gladcov A., „Unde trăiesc cei mai fericiţi oameni din lume?”, Media Imopedia, 10 octombrie 2010
[5] http://www.who.int/mental_ health/prevention/suicide_rates/en/, accesat în 6 iunie 2010
[6] Oren Harari, citat de Brown T- et all, Business Minds, Editura Publica, București, 2008, p.124
[7] The Free Dictionary by Farlex: http://www.thefreedictionary.com/Synergy+(theology), accesat în data de 13.11.2015 și Bible Study Tools: http://www.biblestudytools.com/lexicons/greek/nas/sunergos.html, accesat în data de 13.11.2015
[7] Bible Study Tools: http://biblehub.com/greek/sunergon_4904.htm, accesat în data de 13.11.2015
[9] Daffy C., Client odată, client mereu. Cum să oferi servicii care îți fidelizează clienții, Editura Publica, București, 2009, p. 122
[10] Idem., p. 4-6
[11] Ibidem., p. 243
[12] Ibidem., p. 245
[13] Ibidem., p. 111
[14] Simpson S., „What Does The Bible Teach About „Synergy”?”, Deception in the Church, 2004 și ***, „The KJV New Testament Greek Lexicon”, Bible Study Tools: http://www.biblestudytools.com/lexicons/greek/kjv/sunergos.html, accesat în data de 16 noiembrie 2015
[15] Stan L. M., The Necessity to Exploit the Economic Network’s Synergistic Potential. The synergistic gravity equation model, Lambert Academic Publishing, Saarbricken, Germany, capitolul 2
[16] Idee împrumutată din Ogai M., Gâsca sălbatică, Editura Humanitas, București, 2008, p. 144
[17] Bibb S., Kourdi J., 2009, p. 202
[18] Brown T., Crainer S., Dearlove D., Rodrgues J.N., Business Minds, Editura Publica, Bucureşti, 2008, p. 160
[19] De Vries, M.K., Leadership-arta şi mãiestria de a conduce, Editura Codecs, Bucureşti, 2003, p.92 și 101
[20] Livingston G., Prea devreme bătrân, prea târziu înțelept. 30 de lucruri adevărate pe care trebuie să le știți acum, Editura Humanitas, București, 2009, p. 14
[21] ***,  Harvard Business Review on Measuring Corporate Performance, Harvard Business School Press, 1998, p.111-112, 128
[22] Bibb S., Kourdi J., 2009, p. 55
[23] Bridges W, Managemntul tranziției, Editura Curtea Veche, Bucurșeti, 2004, p. 135
Distribuiri
206

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Distribui pe

Distribuiri

Newsletter



Distribui pe

Distribuiri