Femeia de pe malul râului

Doi călugări tineri au făcut împreună jurământul de a nu se atinge niciodată de vreo femeie. Era un jurământ neclintit, pe care l-au ţinut vreme îndelungată.

Într-o zi, pe când se aflau în călătorie şi se pregăteau să treacă peste un râu care ieşise din matcă, au văzut o femeie de o frumuseţe rară, care i-a rugat s-o ajute să treacă şi ea peste apele învolburate. Trebuia neapărat să treacă dincolo, i-a lămurit ea, pentru a veni în ajutorul tatălui său, care era bolnav. Fiind singură şi neajutorată, nu îndrăznea să încerce. Primul călugăr, fără măcar să asculte vorbele tinerei femei, a intrat în apă şi a trecut dincolo. Cel de-al doilea a luat femeia în braţe şi, ţinându-se de o frânghie, a trecut-o dincolo  –  până la urmă  – pe malul celălalt.

Femeia i-a mulţumit şi s-a îndepărtat în grabă.

Cei doi călugări şi-au văzut de drum. Au mers în tăcere vreme de mai bine de un ceas. Deodată, primul călugăr, care nu-şi mai putea stăpâni mânia, a pornit să-şi mustre tovarăşul:

– Cum de ţi-ai putut călca jurmământul? Jurământul sfânt pe care l-am făcut împreună? Nu te simţi oare copleşit de ruşine? Cum ai putut s-o iei în braţe pe femeia aceea?

– Ia te uită, i-a spus celălalt, te mai gândeşti încă la ea?

Sursa:

Carrière J.-C., Cercul mincinoşilor. Cele mai frumoase poveşti filozofice din lumea întreagă, Editura Humanitas, Bucureşti, 2013, p. 174-175